Politikul.ro

Articol

Politikul.ro > Actualitate > EXCLUSIV | Povestea UIMITOARE a româncei care conduce tramvaie în Austria: Experiența unei tinere curajoase

EXCLUSIV | Povestea UIMITOARE a româncei care conduce tramvaie în Austria: Experiența unei tinere curajoase

Cristina Mugur avea 20 de ani când a fost în vacanță, de Crăciun, la niște prieteni stabiliți în Linz, Austria, și s-a îndrăgostit iremediabil de acest oraș. Odată ce s-a întors acasă, tânăra, care era studentă la Facultatea de Economie și de Administrare a Afacerilor, în Timișoara, și-a anunțat familia că renunță la studii și pleacă în Austria.

Părinții săi au fost de-a dreptul surprinși de această decizie, dar au încurajat-o, deși nu chiar cu sufletul împăcat, fiind singurul lor copil. După ce a fost casieră, apoi a lucrat într-o fabrică, Cristina (27 de ani) este acum vatmaniță la compania publică de transport din oraș. Se consideră norocoasă că a intrat într-un sistem în care nu prinzi un post liber decât dacă cineva iese la pensie.

Cristina Mugur, studentă în anul I la Facultatea de Economie și de Administrare a Afacerilor, din cadrul Universității de Vest din Timișoara, urma să împlinească 20 de ani când a decis să iasă din zona de confort și să-și construiască un viitor în altă țară. Totul a început după ce tânăra din Caransebeș și-a vizitat, în perioada sărbătorilor de iarnă, niște prieteni care locuiau în orașul austriac Linz.

A fost atât de fascinată de oraș, dar și de viața de aici, încât a luat spontan o decizie absolut surprinzătoare pentru părinții săi, aceea de a abandona studiile și de a se muta în Austria. A știut de atunci că nu va fi o țară în care va trăi pe termen scurt, ci țara în care se va stabili pentru totdeauna.

Părinții Cristinei au sperat că ideea singurului lor copil de a pleca așa departe de ei este doar o toană, dar i-au încurajat decizia, chiar dacă nu cu inima împăcată. Erau convinși că, după absolvirea facultății, fiica lor va face carieră ca manager, dar visul lor nu era și cel al Cristinei. Acum, când tânăra le-a demonstrat că și-a urmat cu succes calea care îi era predestinată, sunt mândri de alegerea și reușita ei.

“Aveam o viață OK în România, părinții mă susțineau, doar că mi-am dat seama că vreau altceva, iar câteodată trebuie să știi să renunți la timp și să nu pleci pe drumul acela pe care îl cunoști, ci să o mai iei și de capul tău. Planul era să mă stabilesc aici și să nu fac doar o excursie, lucru care s-a și întâmplat”, și-a început Cristina povestea.

Odată ajunsă în Austria, primele provocări au fost să-și găsească de lucru și un loc unde să stea cu chirie.

“Așteptările mele s-au lovit de un zid, mi-am creat o viață de la zero, nu știam nici limba germană. Timp de doi ani și jumătate am fost casieră la McDonald’s, apoi am lucrat ca muncitoare într-o fabrică din domeniul electronic”, ne-a spus românca.

Un job în transportul public ajunge de multe ori să fie mai bine plătit decât o muncă de birou, iar cei care concurează la capitolul salarii cu angajații din transporturi sunt specialiștii din domeniul IT.

“Se așteaptă un an-doi ani pentru un interviu, deoarece nimeni nu renunță la job, nu există conceptul de demisie, ci pleacă doar atunci când se pensionează. Eu am fost un cazul izolat. Am fost chemată după numai o săptămână la interviu deoarece în acel an se pensionaseră mulți colegi. Firma se ocupă de atestatul de vatman, tu trebuie doar să deții permis categoria B și să ai minimum 5 ani de experiență de condus”, ne-a spus Cristina.

“Prima săptămână a fost mai lejeră, am fost plimbați prin firmă, pe la depouri, toți șefii importanți vin și fac cunoștință cu tine, ți se prezintă și beneficiile”, își amintește Cristina, care lucrează deja de aproape un an ca vatmaniță la compania din Linz.

“La început, am avut mari emoții, nici nu îmi imaginam cum pot să fac eu asta, deși îmi doream. Școala durează două luni, o lună este de teorie, zilnic timp de 8 ore, și a doua lună este de practică, mergi pe traseu, înveți liniile. Am condus cu pasageri, asistată de colegi cu experiență, după trei zile în care am mers cu tramvaiul gol.

Sunt foarte multe noțiuni de regulament intern, cum să te comporți cu pasagerii pe categorii de vârstă, iar copiii sunt considerați cei mai vulnerabili, apoi persoanele în vârstă și cele cu dizabilități, în scaun cu rotile. În cazul pasagerilor în scaun cu rotile, trebuie să desfaci rampa și să îi ajuți să urce în tramvai”, ne-a spus Cristina, care vorbește cu mare drag de profesia sa, despre care spune că este foarte respectată.

Pentru că ține foarte mult la modul în care se prezintă în fața călătorilor, când lucrează în tura de dimineață face un efort să se trezească mai devreme doar ca să aibă timp suficient să se aranjeze, astfel încât atunci când iese pe ușă să arate impecabil.

“Trebuie să fii tot timpul aranjată, să ai uniforma frumos călcată, pentru că tu ești eticheta firmei, cum te prezinți în cabină, așa se vor raporta oamenii la firma de transport pe care o reprezinți și te vor privi cu respect. Când lucrez în tura de dimineață, mă trezesc la 1.00 noaptea, pentru că la 3.00 trebuie să fiu la depou, iar la 3.30 ies pe ușa depoului. La 4 dimineața, stațiile sunt deja pline cu oameni care merg la muncă”, ne-a mai spus Cristina, o tânără delicată, care ține sub control un mastodont de 40 de metri lungime.

Reușita Cristinei pe drumul pe care și l-a ales cu mult curaj la doar 20 de ani i-a făcut pe părinții săi să fie mândri de ea, chiar dacă inițial nu au fost convinși că decizia fiicei lor este una bună.

Profesia pe care a ales-o îi oferă și satisfacții financiare pe măsură, iar, la doar 27 de ani, câștigă un salariu la care în România nici nu ar fi putut visa. Deși Austria este țara lor de adopție, România rămâne țara lor de suflet, de aceea Cristina și Norbert vor face nunta acasă, în locurile natale.

CITEȘTE ȘI:

Concluzia tristă a unui român întors acasă după 18 Ani în Anglia: „Viața e mai grea, PREȚURILE sunt ca afară. E greu să trăiești în România”

Afacerea cu care doi români au dat lovitura. Investiția a fost una destul de mică, iar profiturile sunt mari. Costă 80 de lei bucata

Imaginea utilizată în acest articol a fost preluata de pe site-ul Gandul și poate fi vizualizată direct aici.

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *