Telepatia rămâne un subiect de mare fascinație și mister, chiar dacă o parte considerabilă a comunității științifice încă o contestă din cauza lipsei unei explicații și demonstrații convingătoare. Cu toate acestea, fenomenul continuă să atragă atenția cercetătorilor și se desfășoară experimente de telepatie în diverse laboratoare din lume.
Acest fenomen, descris ca fiind transferul direct de gânduri între două persoane, emițător și receptor, fără intermediul canalelor senzoriale convenționale, cum ar fi vederea sau auzul, reprezintă o formă de percepție dincolo de simțurile obișnuite. Camille Flammarion, un renumit astronom din secolul al XIX-lea, argumenta că telepatia ar trebui recunoscută de comunitatea științifică drept o realitate indubitabilă, deoarece forțele psihice sunt indiscutabil prezente, chiar dacă natura lor exactă rămâne încă un mister.
Aproape un secol mai târziu, un laureat al Premiului Nobel pentru Fizică, în 2020, Roger Penrose, matematician și fizician, cu remarcabile contribuţii în domeniul fizicii matematice, relativității generale și cosmologiei, a postulat existența unei biofizici cuantice a minții, deschizând calea către înțelegerea telepatiei din punct de vedere științific.
Roger Penrose, împreună cu Stuart Hameroff, medic anestezist de la Universitatea din Arizona, au fundamentat, practic, un nou domeniu de cercetare, contrariind pe reprezentanţii ştiinţei convenţionale, pentru care gândirea este doar un proces biochimic şi, prin urmare, nu se manifestă dacă nu este perceput niciun stimul material. Or, telepatia se caracterizează tocmai prin absența acestui stimul material.
Un alt laureat al Premiului Nobel pentru Fizică, Brian David Josephson, pasionat şi de fenomenele paranormale, a susținut în repetate rânduri existența telepatiei. Interesat de fizica cuantică, el a propus o nouă înțelegere a legilor universului, susţinând că realitatea “obiectivă”, așa cum o numim, provine din adâncurile memoriei umanității, în timp ce “anomaliile”, precum sincronicitatea lui Jung sau transmisiile hipnotice ar fi “manifestări ale voinței individuale”.
Telepatia – fapte comune şi exemple celebre
Telepatia pare să se manifeste frecvent între persoanele cu conexiuni emoționale puternice, care creează un “canal” pentru transmiterea gândurilor. Diverse situaţii de viaţă sau experimente ştiinţifice au arătat că există, indubitabil, o comunicare subtilă intre mamă şi copil, intre gemeni identici care recunosc adesea senzații sau gânduri similare, chiar dacă se află la distanțe mari unul de celălalt, intre membri ai familiei (mai ales în cazul unor emoţii intense), între oameni şi animalele lor de companie etc.
Cercetările în neuroștiințe au evidenţiat că, în astfel de situaţii, se produce o sincronizare a undelor cerebrale, care, chiar dacă nu este o dovadă clară a telepatiei, pune în evidență o formă de comunicare subtilă.
Muzicienii și oamenii extrem de sensibili din punct de vedere emoțional par a avea o înclinație naturală către telepatie, întreţinută de ani de practică în armonizarea propriilor expresii cu cele ale altora, făcându-i astfel deosebit de receptivi la stările emoţionale comune.
Un exemplu intrigant, citat adesea în discuțiile despre telepatie, este al unei cunoscute mezzo-soprane de la sfârşitul secolului al XIX-lea, Célestine Galli-Marie, faimoasă pentru interpretarea rolului principal din opera “Carmen”, de Georges Bizet.
În timpul misiunii Apollo 14, din 1971, care a dus oameni pe Lună, Edgar Mitchell, un astronaut fascinat de parapsihologie, a profitat de “timpul liber” pentru a conduce un experiment de telepatie fără precedent. Din spațiu, pe orbita Pământului, el a căutat să trimită mesaje telepatice către doi prieteni de pe Pământ.
Comunicarea intuitivă cu animalele, ca o formă de comunicare telepatică, este un domeniu care fascinează și intrigă mulți oameni, de multă vreme, de la proprietarii de animale de companie, până la cercetătorii comportamentului animal.
În prezent, se poate constata că, deși cea mai mare parte a lumii ştiinţifice continuă să respingă posibilitatea comunicării telepatice, în sens tradiţional, se fac totuși experimente pentru găsirea unor tehnologii (interfeţe creier – computer) care să permită oamenilor să comunice direct, prin gânduri, și se pare că mai este foarte puţin până la a se ajunge la o astfel de performanţă, care va schimba fundamental multe aspecte ale vieţii noastre.
Paradoxal este faptul că telepatia, ca fenomen (natural) ale cărui mecanisme omul nu le-a putut descifra încă, pe de o parte, este negată şi, în virtutea unor stereotipii de gândire, este dusă în zona paranormalului, teorii precum cele ale lui Roger Penrose sau Rupert Sheldrake, care mizează pe recuperarea unor abilităţi pierdute ale omului sau pe înţelegerea energiilor subtile care ne guvernează, sunt respinse sau discreditate, iar, pe de alta, se caută tehnologii performante, care să fie capabile să “citească” mintea şi gândurile.
Într-un viitor apropiat, ni se spune, prin simpla conectare la un computer vom putea să intervenim, prin gând, asupra realităţii – ne vom îndrepta gândul spre ecranul televizorului și programul selectat se va deschide, ne vom îndrepta gândul spre aparatul de cafea și cafeaua se va pregăti etc. Încântaţi de astfel de performanţe, într-o altă etapă creierul se va conecta direct la alt creier. Ce se va întâmpla atunci?
Inadvertenţele din lumea ştiinţifică referitoare la telepatie ridică, desigur, semne de întrebare în legătură cu intenţiile celor care nu par a căuta recuperarea unei calităţi pierdute a fiinţei umane, ci “simularea” acesteia cu ajutorul tehnologiei – telepatia asistată de computer.
Imaginea utilizată în acest articol a fost preluata de pe site-ul Stiri pe Surse și poate fi vizualizată direct aici.
