Fostul preşedinte Ion Iliescu susţine că absenteismul la vot reflectă lipsa de încredere în elitele culturale şi politice, care s-au distanţat de populaţie, generând respingere reciprocă. Iliescu evidenţiază că antipatia faţă de elitele din România a crescut din diverse motive. Pe de o parte, elita culturală a acaparat sfera publică şi a pretins monopol asupra adevărului, privatizând influenţa şi adevărul public. Pe de altă parte, elitele s-au izolat de masă şi au evitat contactul direct cu aceasta, generând o relaţie de respingere reciprocă. Iliescu subliniază că divizarea publicului în ‘noi şi restul’ a slăbit democraţia şi a redus interesul maselor pentru guvernare, conducând la indiferenţă şi absenteism la vot. Acesta consideră că absenteismul reprezintă o formă de neîncredere în elitele culturale şi politice, singurele capabile să aducă schimbări. Iliescu menţionează că o altă cauză a antipatiei faţă de elite este lipsa suprapunerii dintre elitele culturale şi cele politice, subliniind importanţa recrutării elitelor culturale în politică pentru o democraţie sănătoasă. Fostul preşedinte atrage atenţia că izolarea elitelor culturale a contribuit la colapsul economic şi la deficienţele educaţionale. Iliescu subliniază că societatea trebuie să depăşească decalajele şi polarizarea dintre sărăcie şi bogăţie, evidenţiind că o ţară nu este săracă doar financiar, ci şi spiritual. Colapsul economic este considerat un efect al izolării elitelor culturale şi educaţionale. Iliescu concluzionează că mobilitatea elitelor şi accesul acestora la guvernare ar necesita un apel la meritocraţie, o valoare incompatibilă cu interesele şi conjuncturile actuale.